Simple explicaţii
 
Drumul spre viitor ne duce într-un zid. Destinul nostru pare clar:
O explozie demografică care declanşează un haos social
 şi împrăştie moartea şi cvasi-anihilarea speciilor.
Supravieţuirea noastră e o chestiune de 25, 50, poate 100 de ani.  
Jacques-Yves Cousteau

În primul rând trebuie să lămurim câteva aspecte simple despre petrol.

Există mai multe feluri de petrol. Cel care ne interesează se numeşte petrol convenţional şi este uşor de extras. Mai există petrol de mare adâncime în oceane, petrol greu ( tar sands, bitum, oil shale) şi hidraţi ai metanului. De fiecare dată când vedeţi o estimare uitaţi-vă bine după cuvintele "petrol convenţional" (conventional oil) pentru că mulţi amestecă petrolul greu (mai multe categorii de petrol imposibil de extras la ora actuală în mod economic viabil) în găleata estimărilor optimiste despre cât petrol mai e disponibil.

Apoi există problema a ce măsori şi unde, ca să tragi o graniţă între petrolul convenţional şi neconvenţional şi cum să tratezi lichidele derivate din gaz natural. Definiţiile neclare şi practica raportării dubioase îngroaşă perdeaua de fum şi mai mult.

În scurt timp economia globală va rămâne "fără gaz" pe măsură ce toate resursele de energie fosilă îşi încep declinul. Putem să discutăm la nesfârşit despre data exactă când acest lucru se va întâmpla dar ceea ce e sigur, e că sfârşitul energiei fosile e aproape şi acest sfârşit anunţă şi declinul economiei globale

Bineînţeles că există optimişti şi pesimişti. Extremele, ca întotdeauna, sunt excluse. Cei care vorbesc despre petrolul abundent care va ţâşnii din conducte până după 2100 sunt la fel de inconştienţi ca şi cei care spun că civilizaţia se va termina în timpul vieţii noastre.

Rămân temperaţii, împărţiţi şi ei în două categorii: optimişti şi pesimişti.  Diferenţa între estimările lor e de mai puţin de 2 decenii. Pesimiştii spun că producţia petrolului a început deja să decadă sau va începe în curând, cel mult 2007, optimiştii spun că asta se va întâmpla după 2025-2030.

Datele realiste prezentate de prima echipă şi mai ales semnele vizibile din ultimul an şi jumătate pun sub semnul întrebării entuziasmul celor care nu văd încă fundul butoiului cu petrol.

Problema e complicată apoi de nenumăratele echipe cu interese din cele mai diverse: politic, marketing, economie mondială, etc, echipe ce au de partea lor mass-media. E adevărat că subiectul e "fierbinte" dar nimeni parcă nu vrea să se frigă. Încearcă să-i spui americanului obişnuit că trebuie să-şi schimbe radical felul său de viaţă. În rău. "The American way of life" e mai mult decât o vorba. E un crez. Jimmy Carter a încercat asta în 1979 şi acum e privit ca cel mai prost preşedinte pe care l-a avut America în ultima parte a secolului trecut. E privit mai rău decât Nixon chiar.

Din păcate e foarte greu pentru un adult să analizeze, să înţeleagă şi mai ales să accepte schimbarea fundamentală din viitorul nostru apropiat. Şi e normal pentru că petrolul e adânc înrădăcinat în societatea noastră. 95% din comerţul mondial are legătură directă sau indirectă cu petrolul sau produsele derivate din petrol. Aproape 500.000 de produse. Între 44% şi 53%, depinde de sezon, din comerţul mondial (ca cifră de afaceri) este reprezentat de un singur articol : hidrocarburi. Adică jumătate din suma învârtită în jurul globului de-a lungul unui an cumpără sau vinde petrol sau derivate.
Să o luăm altfel: Încercaţi să găsiţi ceva din lumea modernă care NU are legătură cu petrolul sau gazul natural. Vă dau 10 minute sau 10 ore. V-aţi plictisit? Răspunsul e că NU există în lumea modernă nimic care să nu aibă legătură cu hidrocarburile.

Campbell are o anecdota despre cât de greu pricep oamenii chiar dacă au o oarecare cultură tehnică:
"Un prieten a încercat recent să mă asigure că există încă petrol nedescoperit în SUA cel puţin la fel de mult cât a fost extras deja. Având în vedere că petrolul a fost descoperit acum 150 de ani în SUA, înseamnă că mai avem petrol pentru încă 150 de ani. N-am reuşit să-l conving că dacă ar fi adevărat, abia ar fi suficient pentru încă 10 ani".

Calculele simple câteodată sunt greu de făcut. Sau de acceptat.

"Pesimişti" folosesc date tehnice (de cele mai multe ori "împrumutate" de la companiile petroliere - să nu uităm că vorbim de foşti angajaţi ) iar "optimiştii" folosesc date "politice" - publicate prin tot felul de jurnale, date de obicei "aranjate". (vezi OPEC realitate şi iluzie ) Diferenţa e destul de mare, în jur de 400-500 Gbarili, o cantitate suficientă umanităţii pentru 12-14 ani la consumul actual. În ultimii ani optimişti au început să scadă din această diferenţă pe măsură ce semnele evidente ale declinului încep să apară peste tot în lume. Mai grav este că şi pesimişti au scăzut numerele aproape în aceiaşi cantitate în aşa fel încât diferenţa aproape s-a păstrat.

America a atins punctul de maxim în extracţia petrolului din resurse proprii în 1971, prima ţara din lume care s-a lovit de scăderea producţiei, moment de surpriză totală pentru americani care nu au crezut deloc în previziunile lui King Hubert, geofizicianul care anunţase cu mai mult de un deceniu înainte data la care se va produce evenimentul. Atunci, în punctul de maxim, America producea 9,5 milioane barili pe zi, apoi cu toate că şi-a cvadruplat numărul de puţuri a ajuns la 7,5 milioane de barili. Astăzi SUA produce 3,5 milioane barili pe zi. Când producţia scade, declinul urmează indiferent de mărirea numărului de puţuri. De fapt cu cât scoţi mai mult şi mai repede, cu atât se termină mai urgent.

 

Matthew R. Simmons:
“The world’s 120 largest oilfields produce close to 33 million barrels a day, almost 50% of the world’s crude oil supply. The 62 smallest of these “giant fields” account for 12% of the world’s daily oil supply. In contracts, the fourteen largest account for over 20%. The average age of these 14 largest fields is 43.5 years."  "Thirty-six giant oilfields that were all discovered more than 40 years ago still collectively produce close to 16 million barrels a day. In contrast, twelve giant oilfields found in the past decade together now produce less than one tenth of this, or 1.5 million barrels a day, 2% of the world’s supply. The world clearly has bifurcated oil supply in terms of both age of our important oilfields and the number of key fields propping up our production base. Another 20 to 25 new giant fields have been discovered but are still being developed. However, no new field whose development program is now underway is projected to have daily production in excess of 250,000 barrels. In sharp contrast, the world’s 19 largest “old giant fields” still produce on average more than 500,000 barrels per day, in spite of an average age of almost 70 years !”
“Sooner or later, most of the world’s current population of giant oil fields will all be in decline. If the world’s future supply needs to result from new fields that are getting progressively smaller, it could require more than 3,000 new oilfields to be found and developed over the next ten years, compared to slightly more than over 400 named new oilfields that were discovered in the past decade. Until there is far better transparency on the world’s giant oilfield production data and decline rates, the world can only guess at its future oil supply. There is an urgent need for better data on all these key fields.”
“Proper OPEC oil data would likely shatter the current myth that plentiful quantities of cheap oil are abundant throughout the Middle East.” http://www.tekno.dk/pdf/projekter/p04_Oil-based_Technology_and_Economy.pdf
(atenţie raport foarte mare, 112 pagini PDF)

“Very likely, future oil production is going to be more valuable as a petrochemical feedstock than it is for fuel.” Kenneth S. Deffeyes

Kenneth, pe care-l găsiţi şi în experţii, vă atrage atenţia asupra unui element foarte important. Petrolul, datorită preţului suportat, va fii folosit aproape exclusiv de industria petrochimică odată ce trece de bariera de 200-250 $ / barilul. Nici vorbă de transport. E adevărat că în momentul acela plasticul va costa mai scump decât metalul, dar asta e. Aşa merg lucrurile.

The concept of "oil peak" is strictly linked to a view that sees oil as a finite resource. Several economists have never accepted this view, arguing that resource availability is determined by price and not by physical factors. Recently, others have been arguing a more extreme view: that oil is not even physically limited. According to some versions of the abiotic oil theory, oil is continuously created in the Earth's mantle in such amounts that the very concept of "depletion" is to be abandoned and, by consequence, that there will never be an "oil peak."

Heavy oil, extra heavy oil, and tar sand
“Saudi Arabia’s oil is so easily reached that it takes little more than a pipe stuck in the ground to set it gushing out. To get Shell’s tar sand project [in Alberta, Canada] off the ground, by contrast, required well over 10,000 employees and a huge industrial operation ....Shell’s project is already an incredibly complex operation at its current output of below 200,000 barrels a day. But that is a drop in the bucket compared with Saudi Arabia’s daily production of about 8 million barrels.” Quotation from the article There’s oil in them tar sands, The Economist June 28th-July 4th 2003.

Câteva din cele mai vizibile întrebuinţări ale petrolului

In a growth based economy such as ours, a 1-5% shortfall in oil supply will cause a recession.  A 5-10% shortfall will cause a second Great Depression. The effects of  a shortfall greater than 10-15% are almost too horrible to imagine.

Once we pass the peak, oil production will decline by 1.5-3% per year. Oil demand, however, will continue to increase by 1.5-3% per year. This means that one year post-peak, we will experience a 3-6% shortfall in oil supply.

Living off our Capital and the Limits of Technology

We now live in very fortunate times. In the combination of the versatility of end uses, energy density, ease of handling and storage, and being now able to produce it relatively inexpensively and in great volume, there is no energy source comparable to oil. But living in a chiefly petroleum fueled economy and in a fossil fuel economy in general, we are living off our capital, which is unsustainable.

In a very perceptive volume for the time it was written, British physicist C. G. Darwin (1952) recounts the several "revolutions" which have taken place in the progress of human history, such as the most recent one, the Industrial Revolution. He states there is one more revolution coming:

 

The fifth revolution will come when we have spent the stores of coal and oil that have been accumulating in the earth during hundreds of millions of years...it is obvious that there will be a very great difference in ways of life...a man has to alter his way of life considerably, when, after living for years on his capital, he suddenly finds he has to earn any money he wants to spend...The change may justly be called a revolution, but it differs from all the preceding ones in that there is no likelihood of its leading to increase in population, but even perhaps to the reverse.

There is a popular belief that somehow technology can indefinitely rescue the human race from whatever predicament it may get itself into--solve all problems. Pimentel and Giampietro (1994) have warned:

Technology cannot substitute for essential natural resources such as food, forests, land, water, energy, and biodiversity...we must be realistic as to what technology can and cannot do to help humans feed themselves and to provide other essential resources.

Bartlett (1994) has observed:

There will always be popular and persuasive technological optimists who believe that population increases are good, and who believe that the human mind has unlimited capacity to find technological solutions to all problems of crowding, environmental destruction, and resource shortages. These technological optimists are usually not biological or physical scientists. Politicians and business people tend to be eager disciples of the technological optimists.

This is not to say that technology cannot continue to produce many good things in the future. But we must not confuse technology which uses resources with creating the resources. The world is finite; there are limits. Nature has given us a great inheritance formed in the Earth by myriad geological processes over millions of years consisting of a huge variety of resources, including, importantly now, fossil fuels. This is a nonrenewable bank account against which we have been writing larger and larger checks as the needs of an increasingly industrialized growing world population have been supplied.

But eventually this account will be exhausted, and we will have to bestir ourselves to get out and live on current income, the first need of which apparently will be to replace oil. How many people can a renewable energy resource income support? And what will be the resources we will use to do this?

Cohen (1995) has discussed this, as is the title of his book, "How Many People Can the Earth support?" But, perhaps the question should be phrased "how many people should the Earth support?"

The optimum size of this population can hardly be estimated now with any great degree of accuracy, but some suggestions have been made. Pimentel and Pimentel (1996) believe that a world population of two billion might be sustained in some reasonable degree of affluence. Other estimates have been made and it is significant that most of them determine a figure which is substantially smaller than is the size of today's population.

"Overshoot" simply means that we have exceeded the "carrying capacity" of Earth:
If just the present world population of 6,3 billion people were to live at current North American ecological standards (say 4.5 ha/person), a reasonable first approximation of the total productive land requirement would be 30 billion ha (assuming present technology). However, there are only just over 13 billion ha of land on Earth, of which only 8.8 billion are ecologically productive cropland, pasture, or forest (1.5 ha/person). In short, we would need an additional two planet Earths to accommodate the increased ecological load of people alive today. If the population were to stabilize at between 10 and 11 billion sometime in the next century, five additional Earths would be needed, all else being equal -- and this just to maintain the present rate of ecological decline.
 

Decreasing energy profits set up a positive feedback loop: since oil is used directly or indirectly in everything, as it becomes less "energy efficient", everything else will also become less "energy efficient" -- including other forms of energy. For example, oil provides about 50% of the fuel used in coal extraction.

http://www.forbes.com/forbes/98/0615/6112084a.htm http://reports.guardian.co.uk/articles/1998/7/26/13026.html
http://www.guardian.co.uk/oil/story/0,11319,1218872,00.html