Sinopsis
 
Aristotel credea că musca are opt picioare şi a scris asta în observaţiile sale.
Secole de-a rândul elevii au fost foarte mulţumiţi să citeze din marele Aristotel.
Nimeni n-a fost destul de curios să numere cele şase picioare ale muştei.

 Inevitabila concluzie:

Daca poţi gândii ca un inginer ( mulţi vor avea probleme cu asta) poţi deduce din perspectiva istorică şi simplă observaţie că o societate bazată pe "eficienţă economică" va colapsa. Iată cum:

1) Vizitează departamentul de astronomie al universităţii în cadrul catedrei de geografie şi verifică dacă Pământul într-adevăr are formă de sfera. Toate sferele sunt finite, deci şi Pământul. De aici putem deduce că şi energia Pământului este finită - stocurile de energie- adică petrolul, gazele naturale, uraniu, etc.

2) Vizitează departamentul de fizică şi verifică dacă:
Energia este capacitatea de a produce muncă. Fără energie nu există muncă. Aşa că economia globală este 100% dependentă de energie, aşa a fost şi aşa va rămâne.

Dacă eşti acolo, la departamentul de fizică, verifică şi dacă NU există excepţii la legile termodinamice.

Prima lege a termodinamicii ne spune că nici capitalul, nici tehnologia, nu pot "crea" energie. În schimb, energia disponibilă trebuie folosită pentru a transforma stocurile de energie existente.
A doua lege a termodinamicii ne spune că în fiecare proces economic se pierde energie. Motoarele care produc forţa, puterea, în economia noastră pierd în timpul funcţionării mai mult de 50% din energia conţinută în combustibilul pe care-l folosesc.

O resursă energetică trebuie sa producă mai multă energie decât consumă, altfel se numeşte consumator. Principiul energiei nete. Aproximativ 735 de jouli sunt necesari ca să ridici 15 kg de petrol la 5 metri de pământ doar pentru a învinge gravitaţia, şi cu cât ridici mai mult cu atât mai multă energie iţi trebuie. Cel mai accesibil petrol se produce la început, apoi este nevoie de din ce în ce mai multă energie ca să produci aceiaşi cantitate. La un punct anume, energia cheltuită ca să găseşti şi să produci petrol e mai mare decât energia conţinută în acel petrol. Şi resursa se transformă în consumator.

3) Vizitează departamentul de ecologie sau biologie şi verifică dacă declinul, colapsul sau dispariţia unei specii sunt des întâlnite în natură şi în ce condiţii. Verifică dacă declinul apare când specia de animale rămâne fără mâncare în zona unde trăiesc - stocuri de energie. Verifică dacă asta se întâmplă cu fiecare specie care îşi termină o resursă cheie din mediul înconjurător.

4) Vizitează departamentul de istorie. Întreabă sau cere cărţi despre sfârşitul Imperiului Roman de Vest. Cum s-a întâmplat, de ce, ce resursă cheie au epuizat, cât a durat perioada barbară până lumea şi-a revenit, etc. După care cere documentaţie despre Insula Paştelui, unde vei observa acelaşi tipar în altă parte a lumii, mult mai recent, din cauza altei resurse cheie din mediu.  Când societăţile complexe colapsează, una din greşelile tipice este aceea de a încerca să rezolve colapsul prin soluţii din ce în ce mai complexe. În cazul nostru, în loc să ne concentrăm eforturile către simplificarea masivă a stilului nostru de viaţă, ne agităm spre soluţii tehnologice incredibil de complexe ca nanotehnologia, celule de combustibil, helium3, etc.

Singura întrebare care  rămâne e când vine declinul? Mulţi experţi se aşteaptă ca în mai puţin de 10 ani. Alţii spun că e deja aici.

Specia umană a devenit dependentă mai mult de 90% de resurse fantomă. Resurse efemere, neregenerabile, resurse ce nu pot fi create. Specia sau partea dintr-o specie care devine dependentă de resurse fantomă nu poate supravieţui după declinul resurselor.

Am fost învăţaţi să credem că noi suntem o excepţie de la regulile naturii.

Presedintele Exxon-Mobil în fata acţionarilor în 2003:
"De exemplu, noi estimăm că producţia de petrol şi gaze naturale din câmpurile existente scade cu o rată de 4 pâna la 6 la suta pe an. Ca să putem face faţa cererii din 2015, industria extractiva va trebuii sa adauge echivalentul a aproape 100 milioane de barili de petrol pe zii. Asta e echivalentul a încă 80 la sută din nivelul producţiei de astăzi (însumat petrol, gaze naturale). Cu alte cuvinte în 2015, va trebuii să găsim, să dezvoltăm şi să producem un volum de petrol şi gaz ce echivalează cu încă 8 barili de petrol pe lângă cei 10 pe care îi producem azi. Pe deasupra, costurile asociate cu această creştere sunt estimate sa fie considerabil mai mari faţă de costurile actuale.

http://www2.exxonmobil.com/corporate/newsroom/publications/thelampno1_2003/page_5.html

Dacă domnul Jon Thompson, preşedintele Exxon-Mobil este aşa cinstit în articolul de pe site-ul firmei, te poţi întreba ce poate să mai discute în spatele uşilor închise, ce poate fi mai rău de atât?

Imaginea aceasta care spune chiar mai mult, acompaniază prezentarea lui Jon Thompson

BP nu îşi mai spun "British Petroleum" ci "Beyond Petroleum" din anul 2000.
Şi în aceiaşi ordine de idei: În ultimii ani asistăm la o "consolidare" incredibilă în industria petroliera: Exxon se uneşte cu Mobil; BP cu AMOCO;
Chevron cu Texaco. Cele mai mari firme din lume se unesc. Şi îşi cumpără înapoi acţiunile de la acţionari. Şi îşi micşorează personalul cu 30%. (Pe motiv de out-sourcing bineînţeles) Întrebaţi pe cineva de specialitate ce înseamnă toate aceste mişcări. Întrebaţi şi ce înseamnă că o firmă petrolieră mare se apucă de produse alimentare şi îmbrăcăminte.

În octombrie 2004 New York Times a publicat un articol intitulat "Top Oil Groups Fail to Recoup Exploration Costs:"
"Primele 10 companii petroliere au cheltuit împreună aproximativ 8 miliarde $ pe explorare anul trecut, dar asta a dus la descoperiri cu o valoare pe piaţă sub 4 miliarde $. Asta se întâmplă deja de câţiva ani şi e din ce în ce mai rău."

 

Arabii din Arabia Sudită au o vorbă:
" Tatal meu călarea o camilă.
Eu conduc o maşină.
Fiul meu pilotează un jet.
Fiul lui va călarii o cămilă."

Pe site-ul departamentului pentru energie american (ministerul energiei), secţia "Analize Geologice al SUA" se află o afirmaţie şi un sfat bun:

"Tehnologia e minunata, dar nu ne poate ajuta să găsim ceea ce nu e acolo" (despre petrol)
"Ţineţi-vă bine, dacă nu recunoaştem problema, şi dacă nu găsim o modalitate de a îi face faţă, va fi chiar un şoc"  http://geopubs.wr.usgs.gov/open-file/of00-320/of00-320.pdf.                
Tot acolo şi
Graficul apogeului în producţia de petrol

04/27/2004 Directorul rezervelor federale americane, Alan Greenspan: " Felul cum energia este produsă şi consumată în SUA s-ar putea schimba dramatic din cauza preţurilor mari la petrol şi gaze naturale."
Observaţi vă rog cuvântul "dramatic". Greenspan este vestit pentru cât este de zgârcit în declaraţii. Şi mai ales zgârcit în cuvinte mari. Conduce rezervele federale americane din 1987. Şi în economia mondială vorbele lui au de obicei o greutate mai mare decât un discurs al preşedintelui american. A rămas preşedinte al rezervelor sub 4 preşedinţi SUA : Reagan, Clinton şi 2x Bush.
http://www.nydailynews.com/business/marketwatch/story/187932p-162713c.html
http://www.fxstreet.com/nou/noticies/afx/noticia.asp?pv_noticia=1083090386-9e32d306-44359

 

 Aveţi vreun dubiu că lipsa petrolului vă va schimba dramatic viaţa?

Să facem un experiment:
Mergeţi în centru, la Universitate, şi opriţi-vă 15 minute acolo. Să zicem ca suntem deja în 2020 şi aproximativ 30-35% din necesarul de petrol şi gaze naturale e deja lipsă de pe piaţă. Asta înseamnă automat că o parte din economie nu mai funcţionează sau funcţionează anapoda. Asta înseamnă că preţurile mari şi-au făcut datoria.
Ce vedeţi? Vă puteţi imagina?
Nici un fel de maşină. Petrolul se foloseşte aproape exclusiv în petrochimie iar gazul natural în industria de îngrăşăminte. Lumea îşi aduce aminte cu nostalgie de vremea când se mai mergea o zi cu numere cu soţ, o zi cu numere fără soţ (prin 2014-2016). Mai circulă doar camioane de aprovizionare şi metroul (foarte rar).
Strada n-a mai fost reparată de vreo 7-8 ani. Asfaltul se produce din petrol "greu" şi costă prea mult.
Oameni pe bicicletă. Foarte puţini.
Câteva scutere ale bogătaşilor.
O mulţime de cerşetori
Magazine închise sau chiar mai rău, părăsite.
Nici un fel de fast-food sau alimentară, doar baruri, mai bine zis bodegi.
În schimb foarte mulţi profeţi. La fiecare 15 metri te roagă să-i urmezi pe calea cea dreaptă. Dezastrul actual se datorează omului pe care dumnezeu a hotărât să-l pedepsească.
Oameni apatici, feţe triste peste tot.
Practic viaţa pe care o ştiaţi a dispărut.

Nu credeţi? Faceţi acum o călătorie în oricare din oraşele sau comunele ţării care au colapsat. Sunt destule. Zlatna, Copşa Mică, Petroşani, Zimnicea, Cugir. Toate au avut industrii care s-au evaporat din 1990 încoace. Unele şi-au revenit (oamenii au plecat afară să muncească) dar urmele se văd în continuare.

Bine am înţeles. Ăsta e scenariul pesimist. Care e cel optimist?
Din păcate ceea ce citiţi este versiunea optimistă. Aşa cum Matt Simmons a explicat de nenumărate ori situaţia e mai dramatică decât cea mai pesimistă previziune. Într-un interviu recent
( 2004 ) Simmons a spus:
" Optimiştii au greşit. Datele actuale de pe teren dovedesc că teoria lor a fost greşită. Din nefericire şi în mod ironic, pesimiştii deasemenea au greşit. Cea mai mare parte au prezis că ziua socotelilor e la câţiva ani în faţă. S-ar părea că şi ei au fost optimişti. Analiza mea mă face să cred că apogeul e foarte aproape, nu la ani distanţă"
"The optimists turned out to be wrong. The jury has rendered the verdict. The optimists have lost. Much field data now proves their total thesis was wrong. The pessimists unfortunately, and ironically, might also be wrong. But most assume that this day of reckoning is still years away. They too might also be too optimistic. My analysis is leaning me more by the month, the worry that peaking is at hand; not years away."

Credeţi serios că ştiinţa e răspunsul?

Atunci vă invit să constataţi câte din lucrurile minunate promise de ştiinţă, sau mai bine zis de marketingul ştiinţific, au devenit realitate. Luaţi colecţia Ştiinţă şi Tehnică din 1960-1985, bine, ok, am înţeles, era o revistă comunistă, atunci luaţi originalele după care Ştiinţă şi Tehnică copia: Science et Vie, SCIAM, Nature, Popular Science, etc. O parte din arhive există pe Internet. Veţi observa cu uimire că enorm de multe promisiuni de genul reactorului cu fuziune, promis în maxim 20 de ani în 1965 sau reactorul regenerator (fast breeder) promis  în 1955, nu au ajuns pe piaţă. Să va mai spun de fuziunea la rece? V-aş întrista şi mai tare. De fapt vă mint, reactorul regenerator (fast breeder) a ajuns în stadiul de prototip. Mai bine nu ajungea. vezi Nuclear.
Să ne amintim de părintele motorului de rachetă dr. Von Braun ( de la V2 până la  Saturn V - racheta care a dus în spaţiu echipajul care a aselenizat) care după aselenizarea reuşită în 1969 a declarat că până la sfârşitul anilor 70 vom avea aşezări permanente pe lună şi până la sfârşitul mileniului vom ajunge pe Marte cu echipaj uman. Vă aduceţi aminte de afirmaţiile de acum 40 de ani, că energia electrică va ajunge atât de ieftină că nu se va mai obosii nimeni să o măsoare? Fantezii? Atunci păreau realităţi palpabile.  Gândiţi-vă la asta când găsiţi orice afirmaţie despre energii alternative pline de promisiuni. (Aş putea să mai adaug şi poveştile cu roboţeii de casă promişi de mai multe ori să apară înainte de 1990, inteligenţă artificială, etc.) De fapt, peste 50 de ani, faptul că omul a fost odată pe lună va fii privit ca o poveste gen Startrek. Descedenţii noştrii se vor uita la pozele cu Neil Armstrong ca la un fel de Jean Luc-Picard.

Bine, am înţeles, să nu cădem în pesimism şi negare. Ok, ştiinţa e răspunsul până la urmă. Dar nu acum. Nu în momentul ăsta. Poate dacă criza ar mai fi întârziat în timp vreo 25-30 de ani, atunci aş fi fost mai optimist. Ce se întâmplă în următorii 30 de ani? Mai bine zis, ce ar fi trebuit să se întâmple în 30 de ani de acum încolo? Ceva minunat. Dar nu face obiectul acestui site aşa că vă dau doar linkul necesar: http://yudkowsky.net/singularity.html   Dar nu vă ambalaţi prea tare. Criza energetică - economică are un impact major asupra cercetării, mai ales asupra cercetării fundamentale. http://www.iht.com/articles/520233.html

Să nu uităm că Arthur C. Clark, inventatorul noţiunii de sateliţi geostaţionari, autorul unor romane de SF extraordinare (2001-odiseea spaţială, etc) şi cel care a definit corect cea mai mare problemă a planetei înainte de 1970: creşterea necontrolată a populaţiei, a făcut şi predicţii greşite. În 1965 a presupus că robotica şi inteligenţa artificială vor ajunge lucruri comune înainte de sfârşitul mileniului.
Ooops.
Dar să dăm ştiinţei ce e al ştiinţei. Vă rog să citiţi Nuclear şi   Linkuri optimiste

Poate credeţi că politica e un răspuns? Citiţi vă rog discursul preşedintelui Jimmy Carter din 15 iulie 1979 (în plină criză energetică) Despre ce vorbeşte? Raţionalizare, conservare, micşorare. Ooops. În America? Americanilor?
"Every act of energy conservation like this is more than just common sense, I tell you it is an act of patriotism. Mă mir că a rezistat chiar şi un mandat la Casa Albă.

Credeţi serios că economia e răspunsul?

Legile termodinamicii (conservarea energiei şi entropia) ne spun că o creştere infinită într-o lume finită este imposibilă. Felul cum funcţionează banii, legile economice actuale, sunt pur şi simplu incompatibile cu legile fizicii.  Dacă aveţi vreun dubiu, vă rog să studiaţi lucrările câtorva economişti moderni (unii cu premiul Nobel -  James J. Heckman, Daniel L. McFadden ) Soddy, Donnella Meadows, ca şi lucrările unui român faimos, Nicholas Georgescu-Roegen, http://cepa.newschool.edu/het/profiles/georgescu.htm ;    http://www.geocities.com/combusem/GEORGESC.HTM 
Sistemul monetar actual necesită o creştere constantă a nivelului de consum energetic şi o creştere a producţiei de energie

Anyone who believes exponential growth can  go on forever in a finite world is either  a madman or an economist.
  Economist Kenneth Boulding
"Economişti nu par să înţeleagă că problema noastră energetică nu poate fi rezolvată de sistemul capitalist." Nicholas Georgescu-Roegen

Esenţa economiei globale este creşterea continuă: mai multe resurse extrase, mai mult pământ, apă şi aer poluat, mai mult gunoi şi bineînţeles mai mulţi oameni. Să mai spunem odată : ESENŢA. Aceste tendinţe nu pot fii eliminate prin schimbarea sistemului deoarece sistemul depinde de creştere ca să funcţioneze.

 

Definiţie

Când un inginer foloseşte cuvântul "eficienţă", înseamnă "uz eficient" - un concept fizic - adică să scoţi maxim din minim. Când un economist foloseşte cuvântul "eficienţă", înseamnă "distribuţie eficientă" - un concept politic - darwinism social. Eficienţa economică înseamnă că "oamenii corecţi" (adică cei care îşi pot permite) vor obţine "bunurile şi serviciile corecte" (oricând le vor dori). Eficienţa economică alocă resursele oamenilor care au cel mai mult succes în a câştiga putere socială. Într-o lume economică ideală, bogaţii devin mai bogaţi şi săraci mai săraci.

In his 1968 classic, "Tragedy of the Commons",[35] Garrett Hardin illustrates why communities everywhere are headed for tragedy -- it's because freedom in the "commons"[36] brings ruin to all.

Visualize a pasture as a system that is open to everyone. The carrying capacity of this pasture is 10 animals. Ten herdsmen are each grazing an animal to fatten up, and the 10 animals are now consuming all the grass that the pasture can produce.

Harry (one of the herdsmen) will add one more animal to the pasture if he can make a profit. Adding one more animal will mean less food for each of the present animals, but since Harry only has only 1/10 of the herd, he has to pay only 1/10 of the cost. Harry decides to exploit the commons, and the other herdsmen, so he adds an animal and takes a profit.

Shrinking profit margins force the other herdsmen either to go out of business or continue the exploitation by adding more animals. This process of mutual exploitation continues until overgrazing and erosion destroy the pasture system, and all the herdsmen are driven out of business.

Most importantly, Hardin illustrates the critical flaw of freedom in the commons: all participants must agree to conserve the commons, but any one can force its destruction. Although Hardin is describing exploitation by humans in an unregulated public pasture, his principle fits our entire society.

Private property is inextricably part of our commons because it is part of our life support and social systems. Owners affect us all when they alter the emergent properties of our life support and social systems (alter their land) to "make a profit" -- cover land with corn or with concrete.

Neighborhoods, cities and states are commons in the sense that no one is denied entry. Anyone may enter and lay claim to the common resources. One can compare profits to Hardin's "grass" when any corporation -- from anywhere in the world -- can drive down profits by competing with local businesses for customers.
 

Oil being the most important of our fuels today, the term "alternative energy" is commonly taken to mean all other energy sources and is used here in that context. Realizing that oil is finite in practical terms, there is increasing attention given to what alternative energy sources are available to replace oil. The imperative to pursue alternative energy sources is clearly established by two simple facts. The world now uses more than 26 billion barrels of oil a year, but new discoveries (not existing field additions) in recent years have been averaging less than seven billion barrels yearly. The peak of world oil discoveries was in the mid-1960's. Inevitably, the time of the peak of world oil production must follow, with most current estimates ranging from the year 2003 (Campbell, 1997) to 2020 (Edwards, 1997). Significantly, all estimates of production peak dates are within the lifetimes of most people living today.   Walter Youngquist http://www.hubbertpeak.com/youngquist/altenergy.htm

The amount of energy an individual can directly or indirectly command largely determines that individual's material standard of living. This, of course, also applies to nations as a whole. To provide adequate energy for future generations introduces the concept of sustainability. What significant energy sources can be drawn on indefinitely?

"Sustainable" is a popular and pleasant word, but when it is used it needs to be clearly defined and placed within certain parameters. The term "sustainable growth" is popular with Chambers of Commerce as well as with corporations, but if this means increase in use of any resource, including land for more people, more water for more people, and more and more food, or more "things", then the term "sustainable growth" is an oxymoron (Bartlett, 1994). Growth in terms of numbers of anything cannot be sustained indefinitely. Sustainable growth in terms of better medical care, improved sanitation, and other related qualities of life, and of intellectual endeavors, among other things, is possible, and should be a continual goal.

Any consideration of "sustainable" must also be framed in the concept of a fixed size of population. People use resources. And all energy resources, even solar energy, are limited (Hardin, 1993). The problem of population size is politically sensitive and therefore largely avoided in discussions. But the energy problem cannot be sustainably solved if the demand target is a continually growing population. It is important to keep this overriding fact in mind. Eventually it will have to be faced. In defining a sustainable society, it is also necessary to determine what a reasonable standard of living is to be achieved. This does not lend itself to an easy definition as various cultures have differing views.