Sumar

 

"Răspunsul la problema declinului energetic nu stă în  căutarea de noi surse de energie pentru a ne putea continua stilul actual de viaţa. Mai degrabă, în prima etapă, răspunsul  stă în reducerea consumului.
Această afirmaţie îi aparţine lui Matthew Simmons membru al administraţiei preşedintelui american George W. Bush.

 Apogeul Petrolului

Geologişti petrolişti ştiu de  50 de ani   (mai precis 1956) că producţia mondială de petrol va începe să decadă în primul deceniu al secolului 21.  Mai mult, nici o altă sursă de energie, regenerabilă sau nu, nu se apropie de potenţialul de a genera energia pe care ne-o dau combustibilii fosili. Dacă v-aţi născut după 1975, ceea ce este destul de probabil dacă citiţi acest articol, într-un viitor foarte apropiat această problemă va fi şi a dumneavoastră. Uitaţi deocamdată de problemele de mediu, ecologice, schimbare de climă, şi restul. Cei născuţi înainte de 1975 se pot considera fericiţi. Au trăit cea mai frumoasă parte a epocii industriale.
Este extrem de probabil că lumea va întimpina o problema enormă şi insolubilă legată de disponibilitatea petrolului în mai puţin de 10 ani. Totuşi nimeni din mass-media sau din oficialităţi nu dă atenţie acestui lucru. Guvernele se grăbesc cu planuri pe termen lung pentru construcţia de autostrăzi, aeroporturi, şi nimeni nu întreabă care e sensul. De ce facem asta?


Momentul de vârf se numeşte apogeu.


Cel mai influent autor în domeniu este dr. Colin Campbell, geofizician englez care a lucrat în domeniu 35 de ani pentru BP, Texaco, Fina si Amoco şi a fost consultant pentru Shell si Esso. În 1998 s-a retras şi a scris împreună cu Jean Laherrere "Sfârşitul petrolului ieftin". Apoi, în acelaşi an, a convins Agenţia Internaţională pentru Energie că volumul petrolului convenţional extras anual va atinge un plafon în mai puţin de 10 ani. Este membru fondator al Centrului pentru declinul Petrolului şi al Asociaţiei pentru studiul apogeului petrolului (Association for the Study of Peak Oil - ASPO) În 1999 a prezentat un Raport în Camera Comună a parlamentului englez. Dacă vreodată vreun politician vă va spune că nu a ştiut, amintiţi-i de acest Raport. Sau întrebaţi-l de ce nu a citit cartea lui Al Gore -fostul vice-preşedinte american, apărută şi în România în 1995 "Earth in balance"- "Pămintul în cumpănă".


Principalele concluzii ale lui Campbell şi a multor altor experţi în domeniu sunt:

Extracţia petrolului va atinge apogeul în perioada 2003-2008. Estimarea presupune momentul cel mai probabil al începerii declinului anul 2007-2008. Apogeul- momentul de vârf nu este vizibil decât după 2-3 ani. Foarte probabil suntem deja la apogeu dar ne vom da seama abia peste câţiva ani.

Rata extracţiei actuale depăşeşte cam de 5 ori rata descoperiri de noi rezerve Din 1960 petroliştii au început să găsească mai puţin petrol decât se exploata. Azi pentru fiecare baril nou descoperit se extrag 5. Acest ritm nu poate fi susţinut pentru mult timp.

În mai puţin de 4 ani (din 2004) extracţia petrolului nu va mai putea satisface cererea mondială. Dovezile sunt chiar din interiorul industriei extractive. Vezi linkurile aferente (Exxon-Mobil şi BP-Amoco)

Preţul petrolului va urca imediat după trecerea de vârful de maxim şi va rămâne pentru totdeauna acolo. Nu va exista nici o altă ieftinire a petrolului după apogeu, aşa cum s-a întâmplat în 1981.

Rezerva de petrol a lumii va rămâne în mâinile câtorva state arabe. Momentul cel mai probabil 2008. Restul l-au terminat sau sunt pe terminate. Vezi exemplul Rusiei care acum (2004) extrage mai mult ca Arabia Saudita dar nu pentru mult timp. Estimările lor, ale ruşiilor, vorbesc de maxim câţiva ani. (Ministrul energiei rus - Rinat Murzin  http://english.pravda.ru/main/18/89/357/12490_oil.html - versiunea în engleză) şi Russian Federal Energy Agency on the End of Cheap Oil

Chiar dacă luăm în calcul cea mai optimistă estimare, asta nu adaugă decât 10 ani la momentul apogeului estimat iniţial. Optimist înseamnă dublul cantităţii estimate de experţi. Această estimare este bineînţeles o grosolană exagerare.

În 2025 rezerva de petrol din lume va fi jumătate din ce a fost în momentul de vârf. - probabil 2006-2007. Aceasta este o evaluare optimistă. Se bazează pe o creştere masivă a preţului petrolului şi pe o scădere corespunzătoare a consumului. Cel mai probabil în 2025 va mai exista 35-40% din petrolul despre care se crede astăzi, în 2005, că mai există.

O scadere chiar şi foarte mică a producţiei are efecte devastatoare. In 1973 o scădere cu doar 5% a producţiei a făcut preţurile să se mărească de 4 ori. Iar economia mondială s-a oprit temporar. La fel în 1979. Din fericire aceste şocuri au fost temporare iar motivele erau politice. Acum motivele sunt fizice.

Aceasta este o problemă de fizică şi nu de economie. Nici o suma de bani, oricât de mare, nu va crea petrol. Sau energie. Tehnologia nu poate schimba geologia sau legile fizicii.

"Speranţa civilizaţiei noastre în prezent constă în tehnologii pe care nu le deţinem încă"
David Goldstein California Institute of Technology
"The best hope for our civilization lies in technologies that have not yet arisen,"


Să le luăm pe rând:
În primul rând consumul de petrol creşte cu minim 2,5 % pe an. În 2004 s-a ajuns chiar la 3,8 %. Consumul nu va creşte până când se va termina tot petrolul. Ar fi absurd. Consumul va atinge un vârf după care se va diminua treptat. Apogeul petrolului e mai important decât orice altceva (chiar şi decât momentul când nu va mai fi petrol deloc) pentru că imediat după vârf va începe declinul.
Nu ne interesează că peste 50 de ani sau 100 va mai fi petrol, daca preţul lui va fi cât cel al aurului. Ne interesează că peste 10 ani preţul lui va fi de 5-6 ori mai mare decât cel actual. La 150-200 de dolari barilul, lumea va înceta să se mai învârtească.
Cu toţii ştim că de 30 de ani se discută de alternative, dar consumul actual, stilul nostru de viaţă actual, depăşeşte cu mult orice ne-ar putea oferii combinaţiile de alternative energetice. Cu cât de mult? De zece ori vi se pare mult? De fapt cifra e mai mare. Probabil în jur de 40 de ori.
Geologiştii acceptă generalizarea lui Hubbert (vezi De Ce? pentru King Hubbert) şi anume că apogeul producţiei petrolului se va întâmpla când jumătate din rezervele mondiale vor fi fost utilizate. Acest principiu i-a permis lui Hubbert să evalueze corect apogeul producţiei americane interne de petrol. Din păcate în actuala conjunctură varianta Hubbert NU prea poate fi aplicata. Apogeul producţiei petrolului s-ar putea să nu mai corespundă cu 50% din rezervele rămase.
Rezervele anunţate în special de membri OPEC sunt suspecte din două motive.  
Rezerve OPEC din ani 80 şi până în prezent (BP) -Poză
De aproape 15 ani nici un stat OPEC nu şi-a micşorat cifrele deşi se extrag 28-30 miliarde de barili anual. E important de menţionat că regulile OPEC spun că un stat membru are voie să extragă şi să exporte o cantitate fixă în funcţie de rezerva statului respectiv. Aşa că pentru a-şi mării cota fiecare ţara membră OPEC şi-a dublat pur şi simplu estimarile în perioada 1983-1989. Bineînţeles fără nici o bază reală.
Arabia Saudita a ajuns de la 170 GBarili la 260 GBarili, Irakul de la 47 Gbarili la 100 Gbarili.
Şi culmea industria petrolieră îşi bazează estimările pe aceste cifre. ( Vezi
Estimări BP în 2002 realitate sau iluzie ; BP).

Există dovezi puternice că, criza energetică care vine, nu poate fi "rezolvată" prin dezvoltarea de resurse regenerabile ca energia solară, vânt, biomase. Vezi ERoEI si Alternative.
Chiar dacă îl auziţi pe preşedintele american susţinând că hidrogenul e viitorul şi că el va rezolva toate problemele, nu răsuflaţi uşuraţi. Hidrogenul nu este o resursă energetică ci doar un mijloc de a transporta energia. Şi încă unul ineficient. Vezi  Hidrogen. Motivele pentru care hidrogenul e atât de discutat în 2004 în America pare sa fie unul politic şi nu ne interesează. Cifrele vorbesc de la sine, aşa că poate e bine să trecem mai departe.

Concluziile aferente inevitabile:
Carburantul pentru transport şi pentru industrie va începe să se scumpească rapid.
Petrolul are în jur de 500.000 de întrebuinţări. Mase plastice, fertilizatori, detergenţi, izolatori, medicamente, asfalt, vopseluri, solvenţi, în general petrochimie. Dar cea mai importantă întrebuinţare e în transporturi. De transport depinde toată economia mondială. Şi mai ales globalizarea.
Cu alte cuvinte viaţa se va scumpii. Iniţial. Şi nu e vorba de inflaţie. Nu acesta e cuvântul.
Ca să înţelegem perfect să facem o analogie. Corpul uman conţine în jur de 70% apă. Corpul unui om de 80 de kilograme conţine aproximativ 56 litri de apă. Deoarece apa este esenţială pentru funcţionarea corpului uman, omul nu trebuie să piardă toată apa din organism înainte de a colapsa din cauza deshidratării. O pierdere de 4-5 litri e deajuns.
 
 
Sursele de energie alternative nu vor împiedica criza. Combustibilii alternativi au fost studiaţi în ultimii 30 de ani. Ca înlocuitori pentru petrol şi gaz natural sunt inadecvaţi în cantitate şi posibilităţi de utilizare. Nu este suficient timp pentru a prevenii impactul enorm al declinului producţiei de petrol şi gaz natural. Chiar dacă prin miracol astăzi ar apărea o tehnologie revoluţionară implementarea ar dura 15 ani în cel mai bun caz.
Dacă avertismentul din 1972 al grupului de la Roma "Limitele creşterii" ar fi fost luat în serios, şi omenirea ar fi început să frâneze creşterea, să-şi diversifice sursele de energie, să caute alternative cu toată puterea, indiferent de costuri, atunci poate am fi avut o şansă. Am fi avut 40-50 de ani să ne pregătim. Dacă cercetarea fundamentala ar fi primit o sumă cu multe ordine de mărime mai mare decât cea actuală şi un sfert din planetă ar fi lucrat în cercetare fundamentala, atunci poate, poate, am fi găsit un răspuns în ultimi 35 de ani. Dar noi am preferat să "trăim bine".

În final reducerea drastică a tuturor investiţiilor, apoi a afacerilor şi activităţilor.
Globalizarea se încheie. Începe localizarea
Problemă ascunsă. Nu numai că rezervele de petrol se vor diminua dar lipsurile şi preţurile crescând vor obstrucţiona industria în încercarea de a găsi şi apoi de a converti societatea la o altă formă de energie.
Să nu uităm că toată economia mondială se bazează pe petrol ieftin. Fără el nici nu ne putem imagina cum ar funcţiona lumea.

Mare lucru. Dacă preţul la combustibil o să urce, o să îmi iau o maşină hibrid, bicicletă sau o să merg pe jos. De ce m-aş îngrijora?
În practică, simplificând lucrurile, dacă vârful producţiei petrolului ar fi fost să zicem în 2000, atunci producţia în 2020 ar trebuii să se întoarcă la valorile din 1980, dar între timp populaţia s-a dublat.     Aproape toate activităţile umane de la transport, manufacturare, producere de energie electrică până la producţia de mâncare şi apă sunt legate direct de rezervele de petrol şi gaz natural. Agricultura bazată pe petrol este responsabilă pentru explozia demografică din ultimul secol de la 1,4 miliarde la peste 6,5 miliarde de oameni. Când producţia de petrol a urcat, la fel a făcut şi producţia de mâncare, apoi cum populaţia a crescut, a crescut şi cerea de mâncare care a crescut cererea de petrol. La câţiva ani de la vârful  producţiei de petrol, preţul mâncării va trece prin tavan pe măsură ce costurile producţiei, transporturilor, depozitări şi ambalări vor creşte.

Cum de nu ştim nimic despre asta?
Întrebare ajutătoare: Ştiţi să "citiţi" o ştire sau o statistică?
Iată cum arată o "statistică" optimistă: Dintre toţi oamenii care au trăit în ultimii 10.000 de ani probabil jumătate trăiesc astăzi. Până aici înfricoşător, dar adevărat.
Asta înseamnă că există o şansă mare pentru mulţi dintre noi să mai trăim vreo 5000 de ani.

Iată cum arată o "ştire". Vă rog să interpretaţi corect următoarea ştire apărută în presa americană: Ştire . Originalul, dacă mai e disponibil la  International Herald Examiner; şi NY Times;

Cum să scrii un articol pentru BBC fără să ai habar de temă?
Dacă aţi ajuns până aici, ştiţi deja mult mai multe decât redactorul care a scris asta.
http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/3623139.stm   Articol recent (2004)
În articol este citat profesorul Peter Odell, o "autoritate" internaţională în domeniul petrolului. C
ine e Peter Odell? Nu cumva acelaşi personaj care în 1975 spunea că există vaste perspective de extracţie a petrolului în Franţa, Spania, şi Portugalia, ca şi în largul coastei mediteraneene a Europei? http://www.webster.edu/~corrigdh/globaljwork.html#oil    Incredibil, nu? Asta o fi mass-media? Cele două linkuri sunt cel puţin respectabile: BBC şi Webster.

Între timp subiectul apogeul petrolului a cam devenit oficial. Conferinţa investitorilor JP MORGAN (a doua bancă din lume) marchează data oficială ( 7-8 aprilie 2004). Vă rog să citiţi despre dezbaterile care au avut loc.
Michael Lynch (Global Petroleum Strategic Energy and Economic Research) are nişte păreri ce sfidează bunul-simţ şi istoria. Îi numeşte pe cei cu "Peak Oil" maltusieni. Deja-vu cumva? La argumentele de bun-simţ ale lui Campbell că marile firme petroliere ies din business ( dau afară angajaţi,   fac outsourcing, încep alte afaceri în cu totul alte domenii, reduc explorarea şi numărul de puţuri pe care le sapă, şi mai ales se cumpără între ele - cele şapte surori au devenit patru) Lynch a răspuns că aceste lucruri ţin de economic şi politic. Apoi când Cambpell a citat din Robert Anderson preşedintele Arco " Acesta este asfinţitul industriei şi soarele e foarte jos pe cer", Lynch a ridicat din umeri.
În aceiaşi conferinţă Lynch face nişte aprecieri cel puţin ciudate despre cantitatea de petrol din Arabia Saudită. Şi discută despre faptul că Arabia Saudită nu a fost explorată destul, afirmaţie bizară. Experţii sunt aproape unanim de acord că în viitor descoperirea de noi câmpuri petroliere gigantice e aproape exclusă, cu toate că tehnologia a progresat mult. Practic planeta a fost scanată şi răscolită de mai multe ori ca să ne mai facem speranţe. Iar apogeul descoperiri de noi zăcăminte petrolifere a fost în 1960 (din 1960 extragem mai mult decât găsim).  Despre Lynch
Matt Simmons spune (mai 2005)că Aramco - Compania de stat petroliera a Arabiei Saudite, cea mai mare din lume după cifra de afaceri, a cheltuit de la începutul mileniului 17-18 miliarde $ în explorări pe teritoriul ţării fără să găsească nimic. Matt Simmons probabil ştie câte ceva pentru că el le vinde utilajele. Şi mai ciudat este că un zăcământ ca Ghawar (cel mai mare din lume) poate fii depistat imediat, cu un echipament infim, la îndemâna oricui.

În mai 2004 mass-media a început să-şi dea drumul la gură, vezi Ştiri recente. Marea majoritate a articolelor vorbesc de preţurile mari ale petrolului dar sunt câteva care accentuează faptul că nu mai e vorba de o nouă "criză" a petrolului, ci chiar de apogeu. În iunie 2004 National Geographic a avut un articol special pe această temă şi coperta. În august 2004 subiectul Peak Oil a "erupt" în toate publicaţiile serioase. Bineînţeles cu semnele de întrebare aferente.


Când şi cât de rău?
Cele mai exotice previziuni vorbesc de 2020, chiar 2025, ca momentul apogeului producţiei de petrol şi gaze naturale. În general sunt previziuni care vin de la  IEA. Nici măcar estimările guvernamentale nu mai îndrăznesc să înainteze asemenea cifre.  Estimările realiste spun 2005-2010. Din păcate nu vom ştii că am trecut de momentul de vârf decât la 3-4 ani după. O parte din experţi susţin că momentul a fost chiar  în anul 2000. Iar preţul actual al petrolului şi gazelor naturale le dă dreptate.
Primul an când producţia de petrol nu va mai putea satisface cererea : probabil 2007,  dacă nu mai repede.
Rata declinului producţiei mondiale: 3% pe an din 2007.  Adică 30% pe deceniu. 
Durata declinului: pentru totdeauna.
Rata descoperirii de noi zăcăminte: un baril de petrol pentru fiecare 5 barili consumaţi ( 2003).
În primele luni ale lui 2004 previziunile au devenit şi mai pesimiste. www.odac.com . Ghawar, cel mai mare zăcământ mondial aflat în Arabia Saudită mai are cam 2, maxim 3 ani de exploatare la volumul actual. (Ghawar is dying)   Arabia Saudită marea minciună.
În 1979 Iranul a tăiat exportul de petrol -1 milion de barili pe zi- şi chiar dacă nu pare mult, mai puţin de 2% din producţia mondială de atunci, a fost de ajuns ca să provoace o criză economică mondială de proporţii. Din fericire atunci au existat producători care au preluat capacitatea lipsă - Venezuela. Acum nu mai există nimeni care să mărească producţia. În termeni specifici: Suntem pe platou. Şi începem coborârea în 2-4 ani. Dacă Ghawar intră în declin, 100 $ / baril va părea ieftin.

Şi totuşi când se va termina petrolul?
Răspunsul corect: Niciodată. Odată ce preţul care trebuie plătit pentru al extrage trece de o anumită sumă, nu are rost să mai fie extras. Energia conţinută în barilul extras va fi fost depăşită de energia necesară extracţiei.

Din păcate grupurile de presiune ecologiste (care au o bază solidă politică în multe ţări) se ocupă de alte probleme, probleme care probabil în 10 ani vor fi privite ca o prostie. Odată cu decăderea energetică lumea va căuta disperată alte surse de energie indiferent de gradul de poluare sau distrugere al planetei. În primul rând cărbune, lemn şi nuclear. Ecologiştii vor rămâne fără prieteni. "A Green Pragmatism Sunday", July 4, 2004; Page B06 Washington Post

 

Ok, cât mă va costa un drum până la mare să zicem, în patru - cinci ani de acum încolo?
Să presupunem că vorbim de o maşină care consumă 7 litri / suta de km. Până în Vama Veche sunt aproximativ 275 de km, deci dus întors 550. Adică 38,5 litri. Actualmente în jur de 1.250.000 lei. Preţul combustibilului în România va urca oricum ca să ajungă la preţul european, adică 1 euro / litru (probabil octombrie 2005). Apoi va urca ca să compenseze preţul ţiţeiului importat. Dacă expertii au dreptate atunci în 3-4 ani vom asista la o creştere de minim 4 ori a preţului combustibililor. Să zicem că statul nu va mai percepe nici o taxă suplimentară pe combustibil (destul de improbabil) şi să zicem că România nu se va alinia la preţurile mondiale, care sunt deja în urcare. Să presupunem doar o creştere de 3 ori. Atunci  drumul până în Vama Veche şi înapoi vă va costa 3.750.000 lei. Dar asta e o comparaţie greşită. Pentru că puterea de cumpărare va scădea în acelaşi ritm, iar salariile vor rămâne pe loc. Şi asta e doar cea mai vizibilă componentă a procesului de inflaţie-deflaţie. Pe scurt întrebarea se schimbă în: Vă veţi mai duce la mare?

OK, am început să înţeleg. Dar în 10 ani de acum încolo?
Nu cred că cineva poate să spună cu siguranţă ce se va întâmpla în 10 ani. Cu siguranţă preţul petrolului va fi depăşit pragul la care mai putea fi folosit pentru transport ca acum. În zece ani cel puţin15-20% din petrolul necesar pe piaţă nu va mai exista. Industria petrochimică va putea să plătească preţuri mult mai mari decât cea de transporturi. La fel se va întâmpla şi cu gazul natural. Industria de fertilizatori va putea să plătească preţuri de câteva ori mai mari pentru gaz decât utilizatorii casnici sau firmele private. Dar până nu auziţi cuvântul "conservare" nu trebuie să vă faceţi griji. După ce acest cuvânt va ajunge pe prima pagină, puteţi să treceţi direct la panică. Pentru că nu există plan B. Sau C. Există doar declin. Care va înlocui cuvântul "creştere". În 3-4 ani criza va fi destul de vizibilă chiar şi pentru cei mai sceptici.

Dar există alternative, nu? Hidrogen, energie solară, eoliană, biomase, combustibili alternativi.
Nu. NU. NU. Ştiu că aţi citit sau că aţi auzit la ştiri despre hidrogen. NU există alternative serioase. Abilitatea de a înlocui petrolul şi gazul natural e mai mult mit şi fantezie decât ştiinţă şi realitate. Sau altfel spus SF. Soluţia hidrogenului poate să devină viabilă în 20, 40, 80 de ani sau niciodată (vezi Sinopsis) Personal înclin spre niciodată. În general oamenii se gândesc la soluţii simple, dar nu există soluţii simple, pentru că în general costurile reale sunt ascunse. Vă rog să citiţi capitolul HidrogenBiomase sau Solar. Alternativele au o rată a profitului energetic infimă faţă de hidrocarburi (vezi ERoEI). Şi în marea majoritate a cazurilor ajung să coste echivalentul a minim 200-500 $/baril. De aceea corporaţiile nu vor începe să investească în energiile alternative decât după ce petrolul va trece de 200 $ / baril. Dar la 200 $ barilul lumea va arăta uşor diferit, nu credeţi?

Dar la ştiri situaţia creşterii preţului e prezentată ca fiind legată de atacurile teroriste din Irak şi tensiunile de pe piaţă, speculatori, etc.
Da, sigur. Şi Bush a invadat Irakul pentru că Saddam era un om rău şi trebuia pedepsit . Aşa spun la ştiri. Nu pentru că era a doua ţară din lume ca rezerve de petrol.
Acest site e pentru cei care pot citi ştirile din spatele ştirilor. Vezi ştiri recente sau linkuri. Acolo vei găsi destule analize serioase şi nu ştiri pentru tabloide.

Noi drumuri şi un tunel în Elveţia. 2004 Guvernul elveţian încearcă sa îşi implice cetăţenii în decizii importante mai degrabă decât să impună decizii prin vot parlamentar, aşa cum practică multe democraţii. Decizia pe care care o au elveţieni în faţă este dacă să-şi modernizeze sistemul de autostrăzi şi să construiască un nou tunel pe sub Alpi. Extrapolarea liniară a creşterii traficului nu lasă nici o îndoială asupra necesităţii acestor lucrări, dar există o opoziţie foarte puternică faţă de proiect în parte din cauza declinului petrolului. O caricatură apărută prezintă o scenă din viitor cu un biciclist şi un bătrân privind la o autostradă goală plină de copaci ce cresc prin crăpăturile din asfalt. Bătrânul " Pe vremea mea credeam în toate astea" la care biciclistul "Da, mai aveaţi petrol". Cel mai probabil investiţia elveţiană în autostrăzi şi tunele nu va fi nici aprobată, nici respinsă ci pur şi simplu întârziată, având în vedere că simptomele apogeului petrolului au început deja să se arate.

Există o listă de discuţii românescă deschisă la http://groups.yahoo.com/group/energiegratis/
email: energiegratis@yahoo.com

Dacă rezistaţi mai departe vă rog să treceţi la Sinopsis.